Cand am plecat din Bucuresti vineri dupa-amiaza spre localitatea Harlau si am vazut pe Waze ca fac aproape 6 ore pe drum am inceput sa ma intreb de ce a trebuit sa accept aceasta nunta. Aveam sa aflu a doua zi.

Pregatirile au inceput destul de tarziu pe la ora 10, la mireasa acasa, iar atmosfera imi parea destul de relaxata. Insa imediat lucrurile au inceput sa se schimbe, deoarece traditiile moldovenesti pe care nu le mai vazusem incepeau sa fie respectate. Lacrimi, emotii cum nu am mai experimentat.

Pregatirile de la mire de acasa au fost mult mai scurte, insa acesta a fost tot timpul inconjurat de prieteni si familie. Multi. Mama mirelui a avut grija ca toti invitati sa fie “plouati” de orez atunci cand au fost pregatiti de plecarea spre casa miresei.

Intorsi acasa la mireasa, domnisoarele de onoare deja facea scut pentru a nu lasa mirele sa isi caute viitoare sotie. Scutul insa a fost spart destul de usor cu ajutorul unei recompense simbolice.

Si aici intra in scena vornicul. Nu apucasem sa vad pana atunci un astfel de wedding planer traditional. Mirii ascultau cu atentie indicatiile si spusele vornicului. Nu exista muzica pe fundal, existau doar poeziile recitate de vornic, poezii care nu existau undeva scrise, ci erau transmise din generatie in generatie.

Reusise acel om sa creeze o atmosfera atat de emotionanta, incat numaram pe degete persoanele care nu plangeau.

Cununia religioasa a avut loc la Biserica Sf. Gheorghe, o biserica superba, iar curtea acesteia era imensa, tot acolo intorcandu-ne pentru sedinta foto. Biserica fusese ctitorita de Stefan cel Mare in 1492 si a fost inclusa pe lista monumentelor istorice din judetul Iasi in 2015.

Traditiile moldovenesti au continuat chiar si in biserica, deoarece mireasa a intrat prima in biserica si s-a asezat pe o perna unde a fost spovedita de preot. Pe urma, a intrat si mirele si apoi restul. Slujba a fost superba si iarasi foarte emotionanta.

Petrecerea de la restaurant nu a dus lipsa de traditii, insa cel mai important mirii s-au simtit fantastic lucru care mi-a fost foarte usor sa il surprind.

In concluzie, imi doresc mai multe nunti in zona Moldovei. A fost poate cea mai obositoare nunta, deoarece nu imi venea sa las aparatul din mana, dar a meritat pe deplin sa fiu fotograful lor.
Multumesc Andreea si Vlad



Scroll to Top